In ultima perioada m-am simtit trista. Am simtit ca nu mai sunt eu, ca sunt mereu nervoasa, agitata. Ma uit la oamenii din jurul meu si unii par sa piarda mai mult decat mine. Insa cum de am ajuns sa ma simt mai rau ca ei? Mai nemultumita ca toti? Cred ca asa se poate traduce nefericirea.
Nefericirea din pacate ti se citeste pe chip, in atingeri, in vorbe. Numai oamenii miselesti reusesc sa isi ascunda sentimentele, reusesc sa para altfel decat sunt. Unii i-ar caracteriza puternici. Pentru mine sunt doar oameni slabi care nu fac decat sa-si reprime sentimentele.
In interiorul meu se da o lupta. Stiu ca am pierdut mai multe lupte, mai multe scene. Dar astept sa castig razboiul. Astept sa zambesc iar la o persoana, care sa merite. Pana atunci ma voi gandi cu regret poate, la ce am pierdut. Sau la ce am lasat in urma.
Nefericita cu el, nefericita fara el. Nu mai stie nimeni cum e mai bine. Poate n-a fost marea mea iubire, insa a fost in mod cert marea mea drama, peste care voi trece cu greu. Imi voi aminti mereu primele intalniri, in care m-a pacalit cu zambetul lui, in care m-a ametit cu vorbele si atingerile lui gingase. N-am sa mint niciodata. N-am sa spun ca n-am suferit dupa amintirile frumoase petrecute cu el. A fost poate jumatatea mea, care ma simtea in miez de noapte de la departare. N-am sa inteleg niciodata unde s-a dus persoana de atunci, ce l-a facut sa fie ce e azi. Nu vreau sa inteleg de unde a venit transformarea asta. Stiu cumva ca tot din cauza mea. Am fost imposibila in unele momente, indiferenta si rece, am fost cum nu se putea de geloasa si nu am avut incredere in cuvintele lui. L-am privit cu ochi rai.
Cand ma gandesc la el, ma strange stomacul si gandurile mi se blocheaza. N-am sa mint, l-am iubit si-l mai iubesc.
N-am sa uit niciodata cum am plans ca doi copii in masina pe melodia noastra, cand ne-am despartit. M-am intors zile la rand in locul in care ne-am despartit. Cumva cred ca il asteptam. Il cautam cu privrea. M-am dus dimineata, seara, am ratacit noptile pe strazile pustii ale orasului. Orice doar sa il pot uita, sa imi pierd urma durerii. Ne-am pierdut pe noi...
Daca iubiti pe cineva, nu va jucati. Nu fiti rai, nu fiti indiferenti. Veti avea de suferit. Iubeste cu toata inima, iubeste de parca ar fi prima data... Ofera-i inima ta, doar asa vei simti fericirea. Cand esti iubit si iubesti, esti ca un diamant slefuit, stralucesti! Acum stralucirea mea s-a dus...
http://www.youtube.com/watch?v=J5pECaW-VMI
Nefericirea din pacate ti se citeste pe chip, in atingeri, in vorbe. Numai oamenii miselesti reusesc sa isi ascunda sentimentele, reusesc sa para altfel decat sunt. Unii i-ar caracteriza puternici. Pentru mine sunt doar oameni slabi care nu fac decat sa-si reprime sentimentele.
In interiorul meu se da o lupta. Stiu ca am pierdut mai multe lupte, mai multe scene. Dar astept sa castig razboiul. Astept sa zambesc iar la o persoana, care sa merite. Pana atunci ma voi gandi cu regret poate, la ce am pierdut. Sau la ce am lasat in urma.
Nefericita cu el, nefericita fara el. Nu mai stie nimeni cum e mai bine. Poate n-a fost marea mea iubire, insa a fost in mod cert marea mea drama, peste care voi trece cu greu. Imi voi aminti mereu primele intalniri, in care m-a pacalit cu zambetul lui, in care m-a ametit cu vorbele si atingerile lui gingase. N-am sa mint niciodata. N-am sa spun ca n-am suferit dupa amintirile frumoase petrecute cu el. A fost poate jumatatea mea, care ma simtea in miez de noapte de la departare. N-am sa inteleg niciodata unde s-a dus persoana de atunci, ce l-a facut sa fie ce e azi. Nu vreau sa inteleg de unde a venit transformarea asta. Stiu cumva ca tot din cauza mea. Am fost imposibila in unele momente, indiferenta si rece, am fost cum nu se putea de geloasa si nu am avut incredere in cuvintele lui. L-am privit cu ochi rai.
Cand ma gandesc la el, ma strange stomacul si gandurile mi se blocheaza. N-am sa mint, l-am iubit si-l mai iubesc.
N-am sa uit niciodata cum am plans ca doi copii in masina pe melodia noastra, cand ne-am despartit. M-am intors zile la rand in locul in care ne-am despartit. Cumva cred ca il asteptam. Il cautam cu privrea. M-am dus dimineata, seara, am ratacit noptile pe strazile pustii ale orasului. Orice doar sa il pot uita, sa imi pierd urma durerii. Ne-am pierdut pe noi...
Daca iubiti pe cineva, nu va jucati. Nu fiti rai, nu fiti indiferenti. Veti avea de suferit. Iubeste cu toata inima, iubeste de parca ar fi prima data... Ofera-i inima ta, doar asa vei simti fericirea. Cand esti iubit si iubesti, esti ca un diamant slefuit, stralucesti! Acum stralucirea mea s-a dus...
http://www.youtube.com/watch?v=J5pECaW-VMI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu