In zilele care au trecut m-am simtit mai singura ca oricand. Nu stiu cum sa fac si ce sa fac sa ma regasesc. De fapt stiu. Pentru asta am inceput sa scriu. Pentru a ma regasi si pentru a-mi elibera gandurile. Pentru a putea sa scap de poverile care ma apasa, sa spun tuturor ce nu am spus nimanui. Este ciudat sentimentul din timpul zilei, in care totul este indiferent, in care parca nimic nu s-a intamplat. Si este suparator de apasator sentimentul de singuratate pe care il resimt dimineata sau seara, cand ajung acasa de la lucru si n-am cui sa ii spun doua cuvinte. Si nu cuiva, oricui. Cuiva, jumatatii mele.
Ce parere aveti voi despre "jumatatea ta"? Eu ajung la o concluzie: cred cu tarie ca fiecare dintre relatiile incepute, indiferent de statusul actual, a fost la momentul respectiv jumatatea ta. Atata timp cat ti-ai impartit idealurile cu ea/el, te-ai imaginat alaturi o viata, ti-ai imaginat o familie, v-ati vazut viitorul impreuna, v-ati facut planuri si nu conteaza ca nu au fost duse la capat, nu conteaza ca nici n-au inceput pentru unele, la momentul ala a fost jumatatatea ta.
Reciteam prima parte a scrierii mele. Si de fapt ma imbarbatez (fi barbata Zoe!) si imi zic, nu s-a intamplat nimic oricum! Este doar o perioada nefasta a vietii mele. Redevin rationala si-mi las inima deoparte. Destul cu parerile de rau, destul cu plansul de mila! A fost, bine ca nu va mai fi! Ca altfel de era, nu se termina! De bine ce a fost, d-aia s-a sfarsit!
Sunt doar Sarbatorile, care ma fac nostalgica, care ma fac sa nu ma suport singura, care ma fac sa-mi doresc atat de tare acel cineva langa mine. Care m-au facut sa il doresc pe el! Si la ce folos?! Oricum n-a stiut ce sa-mi ofere, n-a stiut sa fie barbat! Pentru ca e un copil, in haine de baiat, in care se da barbat...
Aveti grija ce asteptari aveti de la persoana de langa voi. Ascultati-va primul instinct intotdeauna. Maine voi scrie ceva legat de instincte, doua povesti care sunt cat se poate de adevarate. Daca asteptarile si standardele voastre sunt prea inalte, s-ar putea sa depaseasca persoana de langa voi. Va veti da seama imediat de asta. Pentru ca in mod cert nu va functiona, relatia nu va trece la un alt nivel!
Ce parere aveti voi despre "jumatatea ta"? Eu ajung la o concluzie: cred cu tarie ca fiecare dintre relatiile incepute, indiferent de statusul actual, a fost la momentul respectiv jumatatea ta. Atata timp cat ti-ai impartit idealurile cu ea/el, te-ai imaginat alaturi o viata, ti-ai imaginat o familie, v-ati vazut viitorul impreuna, v-ati facut planuri si nu conteaza ca nu au fost duse la capat, nu conteaza ca nici n-au inceput pentru unele, la momentul ala a fost jumatatatea ta.
Reciteam prima parte a scrierii mele. Si de fapt ma imbarbatez (fi barbata Zoe!) si imi zic, nu s-a intamplat nimic oricum! Este doar o perioada nefasta a vietii mele. Redevin rationala si-mi las inima deoparte. Destul cu parerile de rau, destul cu plansul de mila! A fost, bine ca nu va mai fi! Ca altfel de era, nu se termina! De bine ce a fost, d-aia s-a sfarsit!
Sunt doar Sarbatorile, care ma fac nostalgica, care ma fac sa nu ma suport singura, care ma fac sa-mi doresc atat de tare acel cineva langa mine. Care m-au facut sa il doresc pe el! Si la ce folos?! Oricum n-a stiut ce sa-mi ofere, n-a stiut sa fie barbat! Pentru ca e un copil, in haine de baiat, in care se da barbat...
Aveti grija ce asteptari aveti de la persoana de langa voi. Ascultati-va primul instinct intotdeauna. Maine voi scrie ceva legat de instincte, doua povesti care sunt cat se poate de adevarate. Daca asteptarile si standardele voastre sunt prea inalte, s-ar putea sa depaseasca persoana de langa voi. Va veti da seama imediat de asta. Pentru ca in mod cert nu va functiona, relatia nu va trece la un alt nivel!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu