Revin cu scrierile mele, dupa o lunga perioada de absentare. Revin cu noi idei, teorii, trairi si povestiri, intr-un an nou. Am absentat motivat, nu pentru ca dorinta nu ar fi fost mare, si nu mi-as fi dorit sa imi astern gandurile in fiecare zi.
Trecand la lucruri cu adevarat interesante, asta-seara am fost la o piesa de teatru. O piesa de teatru in regia lui Radu Beligan, avandu-l in personaj principal pe acesta. Piesa se numeste "Egoistul", si se joaca la TNB.
Am ramas puternic impresionata de prestatia actorului Radu Beligan. Un om la varsta de 94 de ani, un actor maret al Romaniei, a avut o prestanta care m-a lasat umila, un spectator uimit de puterea lui de munca. La o asemenea varsta, oamenii sunt pensionati, si nu duc mai mult decat grijile casei. Dar nu si el; dependent de locul in care si-a trait mare parte a vietii, si totodata de vuietele aplauzelor. Ma uitam la el, si la un moment dat simteam ca aveam un nod in gat. Chiar daca avea nevoie de notite, pentru a-si aminti replicile, care pana la urma nici nu mai conteaza, caci putini din sala si-au dat seama ca el de-a dreptul le citea, ( sa nu fim rai, si sa fim umani, trecerea anilor nu iarta pe nimeni ) sau putini ii auzeau pe cei de dupa copertina ca suflau replicile sau ca abia putea sa stea in picioare, dar asta a fost visul lui, pe care si-l duce la indeplinire pana in ultimul moment... Sa fie un om grandios, maret, care sa lase o istorie in urma lui.
Trecand la lucruri cu adevarat interesante, asta-seara am fost la o piesa de teatru. O piesa de teatru in regia lui Radu Beligan, avandu-l in personaj principal pe acesta. Piesa se numeste "Egoistul", si se joaca la TNB.
Am ramas puternic impresionata de prestatia actorului Radu Beligan. Un om la varsta de 94 de ani, un actor maret al Romaniei, a avut o prestanta care m-a lasat umila, un spectator uimit de puterea lui de munca. La o asemenea varsta, oamenii sunt pensionati, si nu duc mai mult decat grijile casei. Dar nu si el; dependent de locul in care si-a trait mare parte a vietii, si totodata de vuietele aplauzelor. Ma uitam la el, si la un moment dat simteam ca aveam un nod in gat. Chiar daca avea nevoie de notite, pentru a-si aminti replicile, care pana la urma nici nu mai conteaza, caci putini din sala si-au dat seama ca el de-a dreptul le citea, ( sa nu fim rai, si sa fim umani, trecerea anilor nu iarta pe nimeni ) sau putini ii auzeau pe cei de dupa copertina ca suflau replicile sau ca abia putea sa stea in picioare, dar asta a fost visul lui, pe care si-l duce la indeplinire pana in ultimul moment... Sa fie un om grandios, maret, care sa lase o istorie in urma lui.De-a dreptul emotionant finalul, cu aplauze, flori si multa voiosie, dupa o piesa pe cinste. Cum el parca nu isi dorea sa paraseasca scena, si s-a intors de doua ori pentru a reauzi aplauzele. Proptit de perete, trimitea sarutari spectatorilor lui si era vizibil emotionat.
Ce inseamna sa fi un om cu valoare! Sa fi om! Sa fi demn! Sa fi mandru de realizarile tale!
Poate o-i fi eu sensibila, poate privesc dintr-o perspectiva diferita, poate pur si simplu apreciez adevaratele valori ale tarii noastre. Cert este, am ramas si voi ramane puternic impresionata de el, de marele actor Radu Beligan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu