Credinta sau nevoia de Atotputernic?

Zi de zi intalnim oameni de toate religiile, cu o credinta sau fara si ne confruntam cu probleme mai mult sau mai putin existentiale. Primul gand existent atunci cand dai de necaz, cand ai o zi mai proasta, cand ai o nereusita, cand "raul" ti se intampla "tocmai tie", se indreapta catre Dumnezeu. Si ajungi sa te intrebi: "De ce Doamne eu? Cu ce am gresit?" sau "Ajuta-ma Doamne" sunt putinele dintre multele alte exemple existente si auzite chiar si de la oameni care se considera atei, fara o credinta.
Si pana la urma, Dumnezeu exisa? Avem o dovada concreta? Exista tot felul de asa-zise dovezi, care apar in parcursul anilor, dar sunt reale? Nu pot fi doar niste alte coli scrise in nevoia oamenilor? Pentru ca oamenii au nevoie sa creada intr-o forta superioara existenta, au nevoie sa nu se simta singuri pe acest Pamant?! Dintotdeauna au aparut tot felul de versiuni ale scrierilor: Vechiul Testament, Noul Testament, Biblia, Biblia pentru copii samd. De ce difera de la una la alta? De ce nu exista una pentru toata lumea? Se fac adaptari dupa faptele Lui Dumnezeu?
Si daca Dumnezeu exista si Biserica este lacasul Sau, casa Sa si cu totii suntem dupa chipul si asemanarea Lui, atunci exista mai multi zei pentru fiecare religie sau nationalitate in parte cu casa si porunca Lui ? N-ar trebui sa fie Dumnezeul nostru sa fie al tuturor? Sa fie El Tatal cel care   ne-a dat viata din pamant, unde in pamant ne intoarcem?
In cele zece porunci cu care Biblia ne intampina in incipientul ei, exista doua porunci care pentru mine personal imi pun la indoiala nevoia de a ma ruga sau a ma inchina in fata unor icoane.
Ele suna cam asa:
Porunca numarul unu:" Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine. ";
si porunca numarul doi:" Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.".
Daca Dumnezeu a dat poruncile astea, omenirea face tocmai pe dos! Noi facem icoane, noi pictam intreaga Biserica si ne rugam la ele.
Nu este nevoie sa fii intr-o Biserica sa fii cu gandul la El, nu este nevoie sa te inchini cand treci prin fata unei biserici, atat timp cat sufletul si gandul ti-e curat si atunci cand ai nevoie te duci cu gandul la El. Atat timp cat iti aduci aminte sa dai, nu numai sa iei, sa multumesti si sa iti ceri iertare pentru pacatele tale.
Cu adevarat oamenii au nevoie sa creada intr-o forta superioara. Au nevoie sa creada ca cineva acolo sus nu doarme niciodata si ne are in paza. Nu este nevoie sa vezi ca sa poti crede. Credinta in Dumnezeu nu aduce decat bine, pentru ca asa oamenii au frica fata de El si nu exista harababura la orice pas, nu ne omoram si avem grija la poruncile date si asta nu pentru ca suntem ascultatori, cat pentru teama de viata de apoi.


Daca cred in Dumnzeu si  nu exista, n-am pierdut nimic, daca nu cred in Dumnezeu si El exista am pierdut totul!